Disputa asupra denumirii „Macedonia“ pare fără sfârşit. Refuzul categoric al grecilor de a accepta propunerile macedonenilor poate duce, în curând, la pierderea stabilităţii în zonă, şi aşa precară.

Cu toate că nu se întrevăd motive de împăcare, organismele internaţionale au dat semnale, în ultimele luni, că problema macedoneană ar putea fi aproape de finalizare. Unul din principalele motive care induce o astfel de idee este anxietatea internaţională. Dacă nu este rezolvată, această dispută poate dezechilibra procesul de integrare. Grecia şi-a exercitat deja dreptul de veto în ceea ce priveşte aderarea Macedoniei la NATO, şi poate face acelaşi lucru şi în cazul aderării sale la UE. Un eşec de integrare poate avea consecinţe aspre asupra Republicii Macedonia, ameninţându-i bunăstarea economică şi stabilitatea politică.

Pacea adusă în anul 2001 de Tratatul de la Ohrid rămâne fragilă, ca de altfel şi noile structuri ale societăţii civile. Numeroasele propuneri ale reprezentantului special al Secretarului General al ONU pentru disputa numelui, Matthew Nimetz, au picat cu consecvenţă. El declară, însă, că este înarmat cu răbdare şi că termenele limită nu sunt importante în dispute atât de importante. Cu toate acestea, Statele Unite şi chiar şi rezervata Uniune Europeană, au sugerat că acum este un moment prielnic pentru soluţionarea problemei.

GRECII NU VOR SĂ AUDĂ DE TERMENUL „MACEDONIA“

Pentru a-şi impune punctul de vedere, ambele părţi s-au lansat în mari ofensive diplomatice. Astfel, Grecia a ajuns să se laude, în urmă cu două luni, cu un mare succes, având în vedere că ţări ca Mexic şi Panama şi-au schimbat decizia de a accepta Republica Macedonia după numele său constituţional.

Aceste ţări folosesc acum denumirea „Fosta Republică Iugoslavă Macedonia“. Administraţia de la Skopje se consideră mulţumită, însă, că peste 115 naţiuni din jurul lumii printre care şi China, Rusia şi Statele Unite au acceptat să îi folosească denumirea constituţională. Opinia publică din cele două ţări nu a ajutat la obţinerea unui acord. Un sondaj realizat de ziarul grec Kathimerini şi de reţeaua Skai a demonstrat că 53% dintre eleni se opun ultimei propuneri a lui Nimetz, conform căreia vecina lor ar folosi denumirea de „Republica Macedonia de Nord“ pe plan internaţional şi „Macedonia“ pe plan local, în timp ce limba s-ar numi „macedoneană“. Mulţi greci susţin că ei nu pot accepta o soluţie care include, sub orice formă ar fi, termenul de „Macedonia“. Folosirea acestui nume, susţin ei, nu numai că lezează istoria Greciei, ci deschide noi porţi către pretenţii teritoriale. Prin opoziţie, cetăţenii din Macedonia consideră numele ca fiind esenţial pentru identitatea lor naţională. Răspunzând furiei populaţiei, provocată de veto-ul acordat aderării la NATO, administraţia premierului Nikola Gruevski a jucat dur, ridicând problema expulzărilor din timpul războiului, efectuate în Grecia de Nord si a pledat cauza „minorităţii macedonenilor“ de acolo. Un sondaj realizat de Centrul de Cercetare şi Elaborare de Politici din Skopje, imediat după summitul NATO de la Bucureşti, din primăvara anului trecut, a demonstrat că 60% dintre macedoneni se opun schimbării numelui ţării, chiar dacă schimbarea ar fi în favoarea aderării la Alianţă. În acelaşi timp, 78% dintre aceştia au declarat că negocierile cu Grecia ar trebui să continue.

În concluzie, macedonenii răspund la respingerea NATO prin exprimarea unui puternic sentiment naţionalist, mai degrabă decât prin prezentarea unei dorinţe de a se ajunge la un compromis. Dorind să îşi prelungească mandatul, Gruevski a cerut alegeri anticipate, pe care le-a câştigat fără probleme. El a continuat să se menţină ferm pe poziţii, promiţând că orice modificare a numelui va fi supusă unui referendum. Cel puţin în prezent, o asemenea acţiune ar compromite, aproape sigur, orice soluţie.

Soluţia: diplomaţia şi compromisul politic Social democraţii aflaţi în opoziţie, sunt pregătiţi să fructifice orice modificare de opinie a populaţiei. Ei avertizează de pericolele cărora Macedonia ar trebui să le facă faţă dacă se izolează de comunitatea internaţională. Preşedintele Crvenkovski, fostul şi probabil viitorul lider al opoziţiei, a abordat, de asemenea, o poziţie prodiplomatică. În Grecia, prim-ministrul Karamanlis deţine o majoritate stabilă în parlament.

Partidul de opoziţie, PASOK, i-a oferit sprijin în disputa asupra numelui.

Deşi un compromis n-ar fi pe placul nimănui, este posibil ca premierul să aibă sprijin politic pentru acceptarea unei soluţionări. Atena a trimis semnale pozitive faţă de ultima propunere a lui Nimetz. La Skopje, însă, răspunsul a fost marcat de scepticism. Alte opinii din Balcani, în general, deşi nu majoritar, se află de partea macedoneană.

Institutul de sondaj Gallup a descoperit că majoritatea cetăţenilor din Albania (65%), Bosnia şi Herţegovina (59%), Kosovo (60%), şi Serbia (55%) sprijină folosirea numelui „Macedonia“. Totuşi, muntenegrenii nu au fost de acord, doar 47% dintre aceştia sprijinind menţinerea numelui.

În cele din urmă, cea mai mare piedică în calea soluţionării problemei ar putea fi blamata încăpăţânare balcanică.

Deşi logica spune că, în cele din urmă, cineva trebuie să cedeze, succesul depinde de voinţă şi ingeniozitate politică.

Feed RSS Comentarii: RSS 2.0 feed.