Victoria lui Barack Obama în alegerile prezidenţiale americane a stârnit, aproape imediat, cel puţin o reacţie interesantă printre francezi. Cu toate că sunt mândri de principiile egalitariste promovate de ţara lor, francezii recunosc că minorităţile rasiale nu apar în funcţii de conducere din domeniul politic sau economic.

Cel mai mare şoc recent suferit de imaginea Franţei de casă deschisă pentru egalitatea etnică s-a petrecut în anul 2005. Atunci, mai multe săptămâni de zile, imigranţii care locuiesc în suburbiile Parisului au paralizat oraşul cu revolte violente.

Astăzi, când S.U.A. adesea criticate în Europa pentru problemele rasiale şi-au ales un preşedinte negru, mai mulţi politicieni francezi pun la zid prejudecăţile propriei ţări. „Franţa are multe de învăţat din ceea ce se petrece în America“, a declarat Christiane

Taubira, o politiciană franceză de culoare din departamentul Guyanei Franceze, cu ocazia unui dineu organizat în apropierea Parisului, în cinstea noului preşedinte american.

Taubira a candidat la preşedinţie în anul 2002, din partea Partidului Radical de Stânga, fiind votată de 2 procente dintre alegători. „Oamenii din Statele Unite ale Americii au crescut alături de Obama şi au reuşit să-şi învingă prejudecăţile.

O asemenea situaţie pare, deocamdată, imposibil de atins în Franţa“, a mai spus Taubira. Conform celor mai recente studii şi recensăminte din Hexagon, aproximativ 10 la sută din populaţia Franţei are rădăcini africane sau arabe.

O tentativă de acceptare oficială şi deschidere către minorităţi a încercat, anul trecut, preşedintele Nicolas Sarkozy. El a numit, în cabinetul său, trei femei de provenienţă africană.

Cu toate acestea, doar trei din cei 36.000 de primari aleşi în Hexagon, şi un singur parlamentar din Adunarea Naţională sunt negri. Nu există directori negri în marile companii franceze şi, conform Consiliului Reprezentativ al Asociaţiilor Negrilor, o organizaţie care apără drepturile minorităţilor, Franţa nu are ambasadori de culoare.

EUROPA ESTE INVIDIOASĂ PE REUŞITA AMERICANILOR

„Căutându-l pe francezul Obama“, a fost titlul unei anchete, de anvergură, publicate luna trecută în ziarul „Le Monde“.

„Mâine dimineaţă aş vrea ca toţi să fim americani şi să gustăm o bucăţică din visul american“, a declarat pentru radioul public, secretarul de stat francez pentru drepturile omului, Ramada Yade, de origine senegaleză, după anunţarea rezultatului alegerilor de peste ocean.

Politicienii francezi sunt de părere că întreaga Europă este invidioasă pe reuşita electoratului american, pentru că nicio naţiune de pe bătrânul continent nu a reuşit să ridice o minoritate până la conducerea ţării.

În mod paradoxal, o problemă în atingerea egalităţii în Franţa este tocmai modul rigid în care este privită această problemă în domenii ca educaţie, forţa de muncă şi ajutoarele sociale.

Există egalitate pentru minorităţi în Franţa?

În încercarea de a asigura egalitatea, legile franceze interzic strângerile de informaţii şi date personale cu privire la rasă, etnie şi religie. Rezultatul este că nu există statistici oficiale pe tema minorităţilor iar încercările în acest sens sunt considerate, de mulţi francezi, ca un boicot asupra egalitarismului.

În ultimii ani s-au făcut şi eforturi susţinute de integrare a tinerilor reprezentanţi ai minorităţilor. În anul 2001, una din cele mai mari universităţi franceze a început să atragă studenţi din zonele locuite de emigranţi.

De asemenea, mai multe companii au început să vizualizeze cererile potenţialilor angajaţi fără a citi numele aplicanţilor, în încercarea de a reduce discriminarea. Totuşi, structurile administraţiei centrale franceze încetinesc integrarea minorităţilor. Faţă de S.U.A, unde aproape oricine poate ajunge să fie propus pentru cea mai înaltă funcţie a federaţiei, în Franţa veteranii celor două partide principale şi nu alegătorii propun, în general, candidaţii pentru şefia statului. „Structura ierarhică a politicii franceze demonstrează, făra echivoc, că nu există şi nu poate exista un Obama francez“, spune Vincent Tiberj, cercetător la Centrul pentru Cercetări Politice din Hexagon. El mai subliniază şi că valul mare de imigranţi a venit în Franţa mult mai târziu ca în S.U.A. „Aici, nevoia de egalitate a apărut abia în anii 1980“, a concluzionat Tiberj, demonstrând că o situaţie cum este cea din America este imposibilă acum şi va putea fi atinsă doar cu perseverenţă din partea francezilor şi a tuturor europenilor.

Feed RSS Comentarii: RSS 2.0 feed.