La finele lui octombrie 1929, lumea era luată prin suprindere de ştiri cu milionari care se aruncau pe ferestrele zgârie-norilor din Manhattan.
Sinuciderile celor care îşi vedeau pierdute în câteva ore averile strânse cu trudă în ani de zile erau doar preambulul unei perioade îndelungate de recesiune care avea să înfometeze America şi să bulverseze economiile ţărilor industrializate de pe glob. Marele Crah din 1929 a rămas în manualele de economie drept cea mai mare prăbuşire înregistrată vreodată, deşi mulţi analişti contemporani susţin că dezastrul ar putea fi depăşit de criza declanşată de creditele subprime din America zilelor noastre.
CUM A ÎNGENUNCHIAT AMERICA
Datele prăbuşirii economice din anii 30 criza a durat din 1929 până în 1939, când industria s-a ridicat din nou datorită războiuluiseamănă în bună măsură cu ceea ce se întâmplă acum. Falimentul băncilor, prăbuşirea burselor, sărăcirea populaţiei, şomajul au condus către o slăbire a cererii din partea consumatorilor, în vreme ce ofertele abundau, astfel că industriile au căzut şi ele. Analiştii economici încă îşi mai dispută originea bulgărelui de zăpadă care a dus la falimentarea industriei americane şi a ţărilor care depindeau de ea, la acea vreme.
„Poate ca prăbuşirea Bursei să conducă la o încetinire a industriei, în condiţiile în care producţia este sănătoasă?“, se întrebau jurnaliştii de la The Economist la începutul crizei. Ei bine, da! Prăbuşirea bursei într-o lună de zile acţiunile companiilor au ajuns să valoreze mai puţin decât hârtia pe care erau tipărite s-a datorat unui boom speculativ care a avut loc în cea mai mare parte a deceniului al doilea din secolul trecut. Sute de americani, în special noii îmbogăţiţi din petrol, au investit masiv la bursă, ceea ce a condus la o apreciere nejustificată a unor acţiuni care nu au dat randament.
În plus, decizia guvernului de a mări tarifele pentru mai bine de 20.000 de bunuri importate care a dus la o hotărâre similară din partea ţărilor ce făceau comerţ cu SUA a reuşit să diminueze schimburile comerciale cu Europa şi să izoleze America în debutul crizei economice. Ceea ce avea să urmeze, a depăşit cu mult avertismentele şi celor mai negativişti dintre observatori, iar abia după 10 ani situaţia avea să fie stabilizată datorită reformelor financiare şi noilor reglementări în privinţa comerţului.
MARŢEA NEAGRĂ
În 29 octombrie 1929, după câteva săptămâni de aprecieri şi deprecieri la bursă, oamenii au intrat în panică şi au început să vândă masiv la bursa de la New York. Peste 12.894 de milioane de acţiuni au fost tranzacţionate în acea zi, iar bursa a căzut, ducând o dată cu ea acţiunile băncilor comerciale şi investiţiilor milionarilor Americii. Ca urmare a acelor zile de coşmar, toată economia a început să alunece: construcţiile, agricultura valoarea recoltelor din acel an a scăzut cu 60%, producţia industrială nimeni nu a mai vrut să cumpere maşini, unelte, utilaje, să facă căi ferate. Minele au început să concedieze din ce în ce mai mulţi oameni, iar şomajul punea stăpânire pe oraşele americane. 13 milioane de oameni au rămas fără slujbe, producţia industrială a scăzut la jumătate, construcţia de locuinţe a scăzut cu 80%, iar peste 5.000 de bănci au falimentat între 1929 şi 1932, cea mai dureroasă perioadă a Marii Depresiuni.
CIFRELE CRIZEI DIN ‘29
Peste 12 milioane de acţiuni au fost v‚ndute în timpul zilei de marţi 29 octombrie 1929, care a rămas în analele istoriei drept Marţea Neagră, cea mai neagră zi a Bursei de la New York.
Piaţa financiară a pierdut peste 14 miliarde de dolari în Marţea Neagră, în vreme ce pierderile săptăm‚nii au ajuns la un total de 30 de miliarde de euro, de 10 ori mai mult dec‚t bugetul federal şi mult peste ceea ce SUA au cheltuit în cel de-al doilea război mondial.
Peste 5.000 de bănci au falimentat între 1929 şi 1932, perioada cea mai acută a Marii Depresiuni. Depozitarii au pierdut aşadar peste 140 de miliarde de dolari, după prăbuşirea băncilor.
13 milioane de oameni au rămas fără slujbe, producţia industrială a scăzut la jumătate, iar construcţia de locuinţe a scăzut cu 80% în timpul Marii Depresiuni. Oamenii au început să găsească noi locuri de muncă, iar economia şi-a revenit abia după ce perspective celui de-al doilea război mondial a devenit clară, iar America a trebuit înarmată.
Datoria publică a crescut în 1933 la 22.5 miliarde de dolari şi aproape s-a dublat la 40.44 miliarde în 1939, după ce preşedintele Roosvelt a decis să dezechilibreze balanţa bugetară pentru a salva poporul de la foamete.
Hitler a scos America din criză
Mulţi observatori ai vremii au spus că teroarea provocată de Hitler în Germania nazistă a reprezentat punctul de revenire al economiei americane. Liderii săi, dar şi cei din bătrâna Europă au redirecţionat banii publici către industria de armament, creând locuri de muncă celor din fabrici şi plătind soldaţii. Industriaşii au început să-şi reclădească afacerile, semnând contracte cu statul, în ciuda cifrelor bugetare care arătau o balanţă dezechilibrată cu datorii în creştere, şi a taxelor majorate.
Oamenii de rând au acceptat ca statul să controleze preţurile şi să ţină din frâu economia, pentru a sprijini efortul războiului.
Măsurile luate atunci de Roosevelt au schimbat modul de gândire economică, pentru că statul a început să se implice din ce în ce mai mult. Mulţi critici l-au acuzat însă pe preşedintele american că promovează un model socialist.
ARTE VIZUALE/MEDIA