Cu Egiptul la sud, Mediterana la vest, Iordania la est şi Libanul şi Siria la nord, Israelul oferă o poziţie strategică americanilor, poziţie care s-a consolidat în ultimii ani ai războiului împotriva terorii declanşat de George W. Bush. Preşedintele American George W.Bush a avut un discurs moderat, nu numai pentru că mandatul său era pe final, dar şi pentru că succesorul său în funcţie, Barack Obama, anunţase din timpul campaniei electorale o abordare mai „soft“ în ceea ce priveşte relaţiile cu ţările arabe.

Preşedintele republican a declarat aşadar că responsabilitatea pentru încetarea războiului şi a stopării numărului de victime în rândul populaţiei civile aparţine grupării teroriste Hamas considerată de evrei drept principalul vinovat pentru izbucnirea conflictului. „Cea mai bună metodă de a obţine o încetare a focului este o colaborare cu Egiptul, pentru a opri traficul de arme către Gaza, care permite Hamas să continue tirurile de rachete“, a spus Bush.

Obama, într-unul dintre primele sale discursuri după preluarea mandatului său de preşedinte, a avut o poziţie despre care analiştii politici au spus că este cu totul diferită de cea a administraţiei Bush. El a cerut Israelului să deschidă graniţele către Gaza şi să permită Convoaielor cu ajutoare venit din Europa să intre în provincie şi să ajute populaţia înfometată. „Pentru ca o pace durabilă să reziste sunt următoarele condiţii: hamas trebuie să înceteze focul, Israelul să îşi retragă forţele din Gaza, SUA va sprijini dezvoltarea regiunii şi va supraveghea ca Hamas să nu se poată reînarma“. „Ca procesul de pace să dureze, graniţele Gazei trebuie să fie deschisă ca să permită ajutoarelor să intre, iar distribuţia acestora să fie supravhegeată de Autoritatea Palestiniană şi de autorităţi internaţ ionale“.

DREPTUL LA LINIŞTE

De ce nu este niciodată linişte în Israel este o întrebare la care politicienii, comentatorii, observatorii sau locuitorii din zonă nu mai găsesc răspunsul, pentru că în mii de ani care au trecut de la prima confruntare între palestinieni şi evrei, cele două popoare nu au găsit o soluţie de convieţuire viabilă. Israelul este unul dintre cele mai tinere state de pe glob, are puţin peste 60 de ani, iar apariţia sa a stârnit o ură nemăsurată în ţările arabe, care au jurat distrugerea sa încă din prima zi în care s-a constituit. Statul Israel şi-a declarat independenţ a de protectoratul britanic în 14 mai 1948, ca a doua zi Egiptul, Iordania, Siria, Libanul, Irakul şi Arabia Saudită să îl invadeze.

Ca să înţelegi de ce puternicele state arabe au invadat Israelul trebuie să mergi înapoi cu 3000 de ani, la lupta dintre David, regele evreu, şi Goliat, uriaşul luptător al filistenilor, precursorii palestinienilor. Cu privire la cine era îndreptăţit să conducă Iudeea, rebotezată Palestina de către romani, istoricii se contrazic. Unii spun că evreii au ajuns aici după filistini şi susţin cu tărie că istoria lui Moise, care i-a adus pe evrei din Egipt în ţara mamă nu a existat. De cealaltă parte, susţinătorii evreilor spun că filistinii au ajuns mult după naşterea Iudeeii şi au căutat să distrugă poporul „ales“. Cine are dreptate şi cine a pus primul piciorul pe acest pă- mânt?

Răspunsul este dificil, iar în lipsa unui compromis rezonabil, istoria regiunii a ajuns să se ducă în ultimii 60 de de ani după un acelaşi scenariu ultracunoscut: zeci de atentate ale palestinienilor în Israel, apoi război, armistiţiu, iar atentate, iar provocări, iar război.

SIMBOLURI

Plecând de la oraşul sfânt, Ierusalim, cele două popoare şi-au împărţit ţara în două. Israelul are puţin peste 20.000 de km pătraţi, din care pământul arabil reprezintă doar 15%. Numărul locuitorilor este de aproximativ 7,2 milioane. Apa este ca şi inexistentă. Fâşia Gaza, în est, are 360 de km pătraţi în care locuiesc aproximativ 1,6 milioane de arabi, iar populaţia este în marea majoritate dependentă de ajutoarele umanitare. Cisiordania, în vest, are o suprafaţă de 5600 de km pătraţi, în care locuiesc 2 milioane şi jumătate de arabi, a căror activitate economică se leagă în principal de cea a Iordaniei. Cu Egiptul la sud, Mediterana la vest, Iordania la est şi Libanul şi Siria la nord, Israelul oferă o poziţie strategică americanilor, poziţie care s-a consolidat în ultimii ani ai războiului împotriva terorii declanşat de George W. Bush.

Liderii organizaţiei teroriste Hamas, vânaţ i de armata israeliană în Gaza în timpul războiului de la începutul lui 2009, şi-au găsit cu uşurinţă adăpost în comunităţile înghesuite din regiune. Hamas este considerată principalul vinovat pentru atentatele care au loc pe suprafaţa statului evreu. Cel mai important sponsor al organizaţ iei este Iranul, care virează sume importante liderilor organizaţ iei teroriste în bănci din ţările arabe, potrivit presei internaţionale.

Feed RSS Comentarii: RSS 2.0 feed.