Pe fondul tensiunilor etnico-politice din spaţiul locuit de populaţia kurdă, înregistrate în ultima lună, trebuie consemnată iniţiativa lui Massoud Barzani, preşedintele celor trei provincii semiautonome din regiunea kurdă din nordul Irakului.
Problema kurdă pare, însă, una fără soluţii.
Massoud Barzani a iniţiat dialogul cu autorităţile turce, pe tema securizării graniţei comune, zonă puternic afectată în ultima perioadă de atacurile gherilelor kurde. De altfel, această reuniune a reprezentat prima discuţie directă dintre liderul kurzilor irakieni şi oficialii turci, din ultimii patru ani. Turcii au solicitat, în principiu, anihilarea separatiştilor kurzi implicaţi în acţiuni armate la graniţa turco-irakiană. Semnificativ este faptul că în ultima perioadă se constată o asociere multinaţională a luptătorilor kurzi pentru susţinerea cauzei acestora, în speţă, pentru a produce pagube cât mai însemnate statului turc. Acestea constau din atacuri cu artileria grea asupra secţiilor de poliţie, încercări de deturnare a avioanelor ori plasarea de explozibil în locuri populate.
În asemenea activităţi sunt implicaţi etnici kurzi de cetăţenie turcă, iraniană şi siriană. Problema kurdă, reînviată după decăderea Irakului, a slăbit indirect statul turc, cu toate că acesta a fost împiedicat de a exercita un control direct asupra regiunilor sale kurde. În ciuda politicilor statelor zonale, de încercare a limitării ofensivei gherilelor kurde, se poate vorbi de o reluare a programului de reunificare a intereselor kurde în zonă.
Aceasta, în pofida divizării tradiţionale a kurzilor în clanuri rivale.
REGIMUL LUI SADDAM NU A DAT SOLUȚII LA PROBLEMA KURDĂ
În 1970, regimul baas-ist din Irak prevede o „descentralizare administrativă“ şi acordă vicepreşedinţia statului unui kurd, precum şi drepturi politice, lingvistice şi culturale kurzilor. Totuşi, lupta armată continuă pentru a impune Bagdadului un Kurdistan cu o autonomie deplină, dar în realitate foarte divizat între clanurile rivale. În plus, războiul irakiano-iranian a provocat ciocniri între kurzii din cele două părţi ale graniţei. În pofida relativelor drepturi politice şi economice deţinute după războiul din Golf (1991) şi răsturnarea regimului lui Saddam Hussein, situaţia ramâne blocată.
KURDISTANUL, IMPLICAT ÎN INTERESELE ENERGETICE ALE UE ŞI ALE RUSIEI
Prezenţa bogatelor câmpuri petrolifere de la Kirkuk şi Mosul, situate în partea irakiană a Kurdistanului a fost dintotdeauna „mărul discordiei“ între interesele unor naţiuni europene, precum Franţa şi Anglia. De altfel, disputele sunt mai vechi şi datează după prăbuşirea imperiului Otoman, când cele două naţiuni şi-au împărţit Orientul apropiat. Kurdistanul a trăit dintotdeauna sub semnul conflictelor.
După înlăturarea regimului lui Saddam Hussein, au reapărut disputele între kurzi, turkmeni, creştini şi alte minorităţi, pentru controlul oraşului Kirkuk. Tensiuni au apărut şi după prezentarea proiectului oleoductului Blue Stream, care ar urma să aducă petrol din zona de nord a Irakului în Israel, via Turcia.
Afacerea îl implică pe primul-ministru israelian demisionar Ehud Olmert, prin intermediul unui bun prieten, miliardarul Benny Steinmetz, cel puţin aşa au titrat ziarele israeliene. Un prim semnal al intoleranţei Rusiei faţă de acest posibil proiect îl constituie bombardamentele realizate în proximitatea instalaţiilor petroliere care leagă Turcia de Azerbaidjan, în timpul conflictului armat din Georgia.
Mesajul transmis de ruşi este de descurajare a unor eventuale iniţiative energetice în zonă, care nu implică participarea Rusiei.
ARTE VIZUALE/MEDIA