Maria Dâncu este un om sensibil şi ferm, trăsături de caracter care vin mănuşă unui profesor, aşa cum se află domnia sa. Îşi exprimă totala încredere în soţul său şi este convinsă că nu şi-a spus, încă, ultimul cuvânt în politica românească.

Cum decurge, doamnă Maria Dâncu, viaţa alături de un politician? Mai simplu sau mai complicat decât în apropierea unui cetăţean obişnuit?

Eu îl privesc pe soţul meu ca pe un om obişnuit, înainte de a-l vedea ca pe un politician. De aceea, nu am un răspuns simplu la această întrebare.

Suntem căsătoriţi de aproape 22 de ani, de aceea am trecut împreună prin etape diverse, ne-a fost greu de multe ori, însă nu mi-aş închipui şi nici nu mi-aş dori o viaţă mai simplă alături de un om mai puţin „complicat“.

Aveţi senzaţia că, fiind un cuplu cu deschidere publică, pierdeţi foarte mult din intimitatea necesară a căminului?

Nu mi se pare că am fi pierdut foarte mult din intimitatea familiei, soţul meu este mai degrabă cel expus atenţiei mass-media. Pe mine niciodată nu m-a deranjat acest lucru, ştiam la ce să mă aştept în momentul în care el a ales această carieră şi l-am susţinut de la bun început.

Domnul Dâncu are multiple preocupări profesionale, resimţiţi întrun anume fel o îndepărtare de spaţiul familial?

Sunt anumite sacrificii pe care un om cu preocupări şi aptitudini deosebite trebuie să le facă, de multe ori cu riscul să renunţe la anumite aspecte ale vieţii personale.

Bineînţeles că am prefera cu toţii să putem petrece mai mult timp împreună.

Cu toate acestea, ştiu că de fiecare dată când soţul meu reuşeste să îşi facă puţin timp liber, îl petrece cu familia.

V-aţi sprijinit soţul în activitatea sa politică? În ce fel anume?

Eu îmi sprijin soţul în tot ceea ce face şi nu cred să fi făcut ceva diferit în ceea ce priveşte alegerea sa de a urma o carieră politică. De obicei, când e vorba de familie şi intimitate lăsăm la o parte politica. Iar eu am încredere în soţul meu şi îl susţin în toate proiectele sale, în acelaşi timp fără să mă implic în lucruri la care nu mă pricep sau pe care nu le cunosc. Soţul meu este un om independent, nici nu cred că ar fi de acord să intervin în activitatea sa politică în vreun fel sau altul.

Consideraţi că, din punct de vedere politic, soţul dumneavoastră a dat tot ceea ce putea da sau poate performa, în continuare?

Bineînţeles că sunt de părere că ar mai avea multe de spus şi de făcut, însă asta doar în măsura în care va dori să îşi dedice timpul activităţii politice. Cum spuneam, am o mare încredere în soţul meu şi în potenţialul său.

Nu v-aţi dorit să locuiţi în Bucureşti, pentru a fi mai mult timp împreuna?

Iniţial se punea problema să ne mutăm la Bucureşti, însă am ajuns la concluzia că ar fi mai bine, inclusiv pentru copii, să rămânem aici, aproape de familie şi prieteni.

Bucureştiul este un oraş bizar, cu totul diferit de Cluj-Napoca, cu un alt ritm de viaţă, la care ar fi fost greu să ne adaptăm. Până şi soţul meu recunoaşte că se simte mult mai bine în Cluj, „acasă“. Cred că, făcând abstracţie de inconvenientele care decurg din distanţa mare dintre oraşe, până şi lui îi face bine să aibă unde se reîntoarce după o doză de viaţă „à la Bucureşti“.

Cum l-aţi cunoscut pe soţul dumneavoastră?

Ne-am cunoscut la facultate, în prima săptămână, la primul chef chiar. Amândoi am urmat cursurile Facultăţii de Filosofie în acelaşi timp şi, având aceleaşi pasiuni şi interese la vremea respectivă, neam îndrăgostit. Doi ani mai târziu, ne-am căsătorit.

V-a interesat fenomenul politic în general? Mai mult sau mai puţin de când sunteţi soţia unui politician?

Fenomenul politic a început să mă intereseze mai mult de când soţul meu s-a implicat în politică. Citesc cu aviditate ziarele şi urmăresc emisiunile televizate pe teme politice atunci când am timp. Cu toate acestea, îmi este suficient să mă informez, nu simt nevoia să merg mai departe în acest sens.

Vă simţiţi bine, trăind în Romania? Ce i-ar trebui, neaparat, ca să devină o ţară, realmente europeană?

Eu mă simt bine mai degrabă în ciuda faptului că trăiesc în România. În opinia mea, este o ţară cu multe probleme de rezolvat înainte de a fi cu adevărat europeană. Nu spun că este imposibil, doar că va mai dura ceva vreme. Românilor le lipseşte un anume etos care să îi determine să facă lucrurile mai bine. Totuşi, mă voi abţine de la a face acuzaţii şi de la a propune soluţii, pentru că nu consider că sunt în măsură să fac asta.

Ce vă propuneţi să realizaţi, în plan personal şi familial, în viitorul apropiat?

Momentan „am mâinile pline“, am o mulţime de lucruri de făcut la liceul unde predau şi un fiu în clasa întâi. Îmi propun să trec cu bine de momentele cruciale din viaţa familiei şi a fiului meu, eventual să petrec mai mult timp cu soţul meu, dacă va fi posibil. Evit să îmi fac planuri prea detaliate, pe măsură ce lucrurile se întâmplă, le abordez pe fiecare în parte.

Etichete: Maria Dancu, Vasile Dancu
Feed RSS Comentarii: RSS 2.0 feed.