Dacă cineva se gândea la un posibil atac militar american în Orient, la sfârşitul mandatului lui George Bush, statul vizat putea fi considerat mai degrabă Iranul şi mai puţin Siria. Toate acestea s-au petrecut recent, prin atacarea localităţii Boukamal din sud-estul Siriei, care adăpostea un important lider local al mişcării Al Qaida, conform declaraţiei oficialilor americani. Acest eveniment a avut loc în condiţiile în care Siria încearcă să-şi destindă relaţiile cu SUA. În urmă cu un an, chiar s-a arătat dispusă, prin intermediul Turciei, să înceapă negocieri secrete cu Israelul, prin aceasta dorind să semnaleze că ar putea iniţia negocieri cu guvernul american.

Situaţia Siriei este complicată, chiar dacă disponibilitatea sa pentru pace a mai domolit opoziţia SUA şi a Arabiei Saudite, principalul aliat al americanilor în regiune. Cu toate acestea, în urmă cu câteva zile, adjunctul ministrului de externe a SUA, citat de publicaţia de limbă arabă Al Hayat, declara că „Siria nu a făcut încă tot ce se cere şi mai are încă multe chestiuni de rezolvat în suspensie: încetarea contrabandei cu arme şi infiltrarea de elemente înarmate pe teritoriile Libanului şi Irakului. Totodată, Siria susţine mişcarea şiită Hezbollah“.

În replică, autorităţile siriene au răbufnit, solicitând explicaţii oficialilor americani şi anunţând că îşi rezervă dreptul de a interveni cu un răspuns asemănător. De asemenea, sirienii sunt indignaţi şi de poziţia oficialilor irakieni, care au promis că nu vor da posibilitatea ca un alt stat vecin să fie atacat de pe teritoriul său.

PERSPECTIVE ALE RELAŢIEI SUA SIRIA

Raidul american în teritoriul sirian poate fi privit din cel puţin trei perspective. În primul rând, este un neadevăr faptul că Siria suferă, după cum declară oficialii săi, de pe urma terorismului din Liban şi Irak, însă rămâne în continuare un exportator de violenţă şi terorism.

Totodată, SUA recurg la acţiuni disperate, pentru ca, până la plecarea actualei administraţii de la Casa Albă să poată ţine sub control situaţia catastrofală din Irak. Nu în ultimul rând, SUA intenţionează să reia relaţiile cu Siria, în condiţiile în care raporturile dintre aceasta din urmă şi Iran nu mai sunt chiar atât de strânse şi cordiale, în ciuda recentelor demersuri diplomatice iraniene la nivel de miniştri de externe. Arată, oare, toate acestea că Siria este disperată să se adăpostească sub „umbrela americană“? În concluzie se poate afirma că în prezent, situaţia politică din Orientul Mijlociu nu este suficient de maturizată pentru a primi pacea din partea americanilor şi a Uniunii Europene. Faptul că statele arabe îşi susţin propriile iniţiative pentru o soluţie globală este privit cu interes de către SUA şi statul evreu. În cel mai bun caz, respectivele iniţiative ar putea fi considerate un punct de plecare spre un proces serios de negociere, în aşteptarea maturizării climatului politic din zonă.

Iar acestea s-ar putea chiar produce înaintea plecării lui George Bush de la Casa Albă.

ŞI TOTUŞI, IRANUL

Pe de altă parte, intenţia premierului israelian Ehud Olmert de a continua negocierile cu Siria este motivată de dorinţa oficialilor de la Tel Aviv de a spori presiunile asupra Iranului, cu circa trei luni înainte de alegerile programate, au afirmat surse diplomatice citate de cotidianul „Jerusalem Post“.

Potrivit aceleiaşi surse, negocierile mediate de Turcia între Israel şi Siria au provocat temeri ridicate la Teheran, liderii iranieni fiind nesiguri de direcţia în care se îndreaptă Siria.

Aceasta, pe fondul avertismentelor exprimate explicit de Israel, potrivit cărora orice acord de pace cu Siria va implica înrăutăţirea relaţiilor acestui stat cu Iranul.

De asemenea, sursa precizează că Israelul se teme că momentul oportun va fi pierdut dacă discuţiile vor fi amânate până la alegerile din Israel din februarie 2009 şi formarea noului guvern israelian.

În acelaşi timp, vin semnale şi din partea oficialilor turci, care susţin că Siria a declarat că este gata să participe la negocieri cu Israelul. Însă, se pare că Siria ar dori ca Washingtonul să fie implicat în negocieri, considerând că în acest caz ar exista un risc mai scăzut de comitere a unor atacuri pe teritoriul sirian.

Surse diplomatice occidentale susţin în acelaşi context faptul că cea de-a cincea rundă de discuţii indirecte israeliano-siriene va aborda atragerea SUA în negocieri. Este aşteptată şi o replică a Israelului la un document în şase puncte, prezentat de preşedintele sirian Bashar Al-Assad premierului turc Recep Tayyip Erdogan, în cadrul unei întâlniri purtate la Damasc. Se consideră în principal că este vorba de documente legate de apele teritoriale, demarcarea graniţelor în regiunea Înălţimilor Golan şi o serie de aranjamente de securitate, în eventualitatea unei retrageri a Israelului.

Mulţi analişti se întreabă de ce Israelul a acceptat invitaţia de a negocia cu Siria tocmai în această conjunctură.

Potrivit ziarului de limbă arabă „Al Hayat“, conflictul cu palestinienii este costisitor, iar Israelul are nevoie de certitudinea că statele arabe se vor afla în consens faţă de problema palestiniană, în varianta negociată.

Mai ales că se estimează că retrocedarea Înălţimilor Golan nu prezintă nicio pierdere nici pentru Israel, nici nu dăunează intereselor SUA, mai titrează publicaţia. Există însă o puternică opoziţie internă faţă de ideea de pace, deoarece se consideră că aceasta ar putea duce la pierderea identităţii ebraice a statului Israel.