În localurile de lux din Manhattan a început să bată vântul tot aşa cum bate prin buzunarele brokerilor de pe Wall Street, rămaşi, după o carieră bazată pe instinct, în faţa unei singure întrebări: ce mai urmează?

Răspunsul este încă departe de a fi găsit, iar până la elucidarea sa, peisajul din New York, dar şi din celelalte mari oraşe americane îşi schimbă înfăţişarea.

Localurile de lux au început să fie din ce în ce mai puţin căutate, în vreme ce foştii vizitatori ai acestora se îndreaptă încet, dar sigur, spre fast-food-uri, pe jos, căci maşinile încep şi ele să fie vândute.

„După ce oamenii ieşeau de la birou, localul nostru gemea de aglomeraţie; de câteva zile însă, abia dacă mai sunt ocupate două trei mese, iar vinul se consumă în cantităţi infime“, spune Mario, chelner într-un restaurant italian aflat în apropierea străzii Nassau.

La restaurantul cu profil hispanic Raluyela, deschis în urmă cu aproape doi ani, mesele sunt în continuare pline, dar se comandă mai puţin aperitivul este împărţit între comeseni, de multe ori desertul lipseşte, iar vinul se coamandă la pahar şi nu la sticlă, aşa cum se obişnuia. „Cea mai mare frică a mea este că nu ştiu la ce să mă aştept.

Mă tem că multe restaurante nu o să reuşească să supravieţuiască acestei crize“, a spus Hector Sanz.

Restaurantele îşi diminuează profiturile şi din cauza creşterii preţului la alimente, cu aproape 9% în ultimul an, însă de vină este, mai ales, precauţia consumatorilor.

MAI PUŢIN LUX

Cercetătorii s-au orientat rapid pe obiceiurile acestora, după debutul crizei economice care a destabilizat bursa de la New York, şi au remarcat că oamenii tind să fie mai atenţi în ceea ce priveşte cheltuielile care nu sunt strict necesare, cum ar fi cinele în oraş în fiecare seară sau achiziţiile de lux. Susan Coyne, angajată a unui magazin de lux din Manhattan, intenţiona să-şi achiziţioneze, la începutul lui noiembrie, o pereche de cercei cu diamante de la Saks Fifth Avenue. Ea a renunţat însă la această idee. „Mă simt vinovată dacă îi cumpăr. Toate investiţiile mele sunt jos, oamenii sunt înfricoşaţi de criză. Obişnuiesc să cumpăr mult de aici, dar trăim vremuri în care ar fi mai bine să mă abţin“, a spus ea.

Cazul lui Susan Coyle nu este singular în New York, unde observatorii au remarcat o frânare a achiziţiilor de maşini şi o scădere importantă a preţului apartamentelor în Manhattan, cea mai scumpă zonă din America.

Cumpărătorii de produse de lux, cum sunt cei care obişnuiesc să intre de cel puţin trei ori pe săptămână la Saks şi niciodată să iasă cu mâna goală, sunt rezervaţi. Dar ei nu reprezintă decât o mică zonă din economia SUA, în vreme ce cumpărătorii cu venituri medii îşi închid portofelele la presiunea ipotecilor şi a creşterii preţului la mâncare şi la energie. „Evident că oamenii îşi pot permite în continuare să cumpere. Important este dacă simt că vor sau nu să cumpere lux“, spune Eva Jeanbart Lorenzotti, unul dintre directorii executive ai Vivre, un catalog cu produse de lux, care oferă printre altele argintărie de cel puţin 60 USD o piesă şi mobilă îmblănită de minim 5.000 USD.

Sunt multe obiecte de lux la care oamenii tind să renunţe acum, spun analiştii de la JP Morgan, totuşi, unele vânzări merg încă bine.

O investiţie sigură: ARTA

Operele de artă reprezintă şi ele un bun plasament pentru banii milionarilor. „Mulţi cumpărători vin acum atraşi de valoarea operelor de artă, care creşte în timp“, susţine Nicholas Lowry, preşedintele unei galerii cu vânzare din Manhattan. Numai de la începutul lunii, la Sotheby, au fost vândute opere de artă în valoare de 198 de milioane de dolari. „Operele de artă seamănă cu aurul“, explică Lowry. „Ele ţin pasul cu istoria şi le creşte valoarea în timp. Cheia este ca ele să fie unice şi exclusive“.

La finele lui octombrie 1929, lumea era luată prin suprindere de ştiri cu milionari care se aruncau pe ferestrele zgârie-norilor din Manhattan.

Sinuciderile celor care îşi vedeau pierdute în câteva ore averile strânse cu trudă în ani de zile erau doar preambulul unei perioade îndelungate de recesiune care avea să înfometeze America şi să bulverseze economiile ţărilor industrializate de pe glob. Marele Crah din 1929 a rămas în manualele de economie drept cea mai mare prăbuşire înregistrată vreodată, deşi mulţi analişti contemporani susţin că dezastrul ar putea fi depăşit de criza declanşată de creditele subprime din America zilelor noastre.

CUM A ÎNGENUNCHIAT AMERICA

Datele prăbuşirii economice din anii 30 criza a durat din 1929 până în 1939, când industria s-a ridicat din nou datorită războiuluiseamănă în bună măsură cu ceea ce se întâmplă acum. Falimentul băncilor, prăbuşirea burselor, sărăcirea populaţiei, şomajul au condus către o slăbire a cererii din partea consumatorilor, în vreme ce ofertele abundau, astfel că industriile au căzut şi ele. Analiştii economici încă îşi mai dispută originea bulgărelui de zăpadă care a dus la falimentarea industriei americane şi a ţărilor care depindeau de ea, la acea vreme.

„Poate ca prăbuşirea Bursei să conducă la o încetinire a industriei, în condiţiile în care producţia este sănătoasă?“, se întrebau jurnaliştii de la The Economist la începutul crizei. Ei bine, da! Prăbuşirea bursei într-o lună de zile acţiunile companiilor au ajuns să valoreze mai puţin decât hârtia pe care erau tipărite s-a datorat unui boom speculativ care a avut loc în cea mai mare parte a deceniului al doilea din secolul trecut. Sute de americani, în special noii îmbogăţiţi din petrol, au investit masiv la bursă, ceea ce a condus la o apreciere nejustificată a unor acţiuni care nu au dat randament.

În plus, decizia guvernului de a mări tarifele pentru mai bine de 20.000 de bunuri importate care a dus la o hotărâre similară din partea ţărilor ce făceau comerţ cu SUA a reuşit să diminueze schimburile comerciale cu Europa şi să izoleze America în debutul crizei economice. Ceea ce avea să urmeze, a depăşit cu mult avertismentele şi celor mai negativişti dintre observatori, iar abia după 10 ani situaţia avea să fie stabilizată datorită reformelor financiare şi noilor reglementări în privinţa comerţului.

MARŢEA NEAGRĂ

În 29 octombrie 1929, după câteva săptămâni de aprecieri şi deprecieri la bursă, oamenii au intrat în panică şi au început să vândă masiv la bursa de la New York. Peste 12.894 de milioane de acţiuni au fost tranzacţionate în acea zi, iar bursa a căzut, ducând o dată cu ea acţiunile băncilor comerciale şi investiţiilor milionarilor Americii. Ca urmare a acelor zile de coşmar, toată economia a început să alunece: construcţiile, agricultura valoarea recoltelor din acel an a scăzut cu 60%, producţia industrială nimeni nu a mai vrut să cumpere maşini, unelte, utilaje, să facă căi ferate. Minele au început să concedieze din ce în ce mai mulţi oameni, iar şomajul punea stăpânire pe oraşele americane. 13 milioane de oameni au rămas fără slujbe, producţia industrială a scăzut la jumătate, construcţia de locuinţe a scăzut cu 80%, iar peste 5.000 de bănci au falimentat între 1929 şi 1932, cea mai dureroasă perioadă a Marii Depresiuni.

CIFRELE CRIZEI DIN ‘29

Peste 12 milioane de acţiuni au fost v‚ndute în timpul zilei de marţi 29 octombrie 1929, care a rămas în analele istoriei drept Marţea Neagră, cea mai neagră zi a Bursei de la New York.

Piaţa financiară a pierdut peste 14 miliarde de dolari în Marţea Neagră, în vreme ce pierderile săptăm‚nii au ajuns la un total de 30 de miliarde de euro, de 10 ori mai mult dec‚t bugetul federal şi mult peste ceea ce SUA au cheltuit în cel de-al doilea război mondial.

Peste 5.000 de bănci au falimentat între 1929 şi 1932, perioada cea mai acută a Marii Depresiuni. Depozitarii au pierdut aşadar peste 140 de miliarde de dolari, după prăbuşirea băncilor.

13 milioane de oameni au rămas fără slujbe, producţia industrială a scăzut la jumătate, iar construcţia de locuinţe a scăzut cu 80% în timpul Marii Depresiuni. Oamenii au început să găsească noi locuri de muncă, iar economia şi-a revenit abia după ce perspective celui de-al doilea război mondial a devenit clară, iar America a trebuit înarmată.

Datoria publică a crescut în 1933 la 22.5 miliarde de dolari şi aproape s-a dublat la 40.44 miliarde în 1939, după ce preşedintele Roosvelt a decis să dezechilibreze balanţa bugetară pentru a salva poporul de la foamete.

Hitler a scos America din criză

Mulţi observatori ai vremii au spus că teroarea provocată de Hitler în Germania nazistă a reprezentat punctul de revenire al economiei americane. Liderii săi, dar şi cei din bătrâna Europă au redirecţionat banii publici către industria de armament, creând locuri de muncă celor din fabrici şi plătind soldaţii. Industriaşii au început să-şi reclădească afacerile, semnând contracte cu statul, în ciuda cifrelor bugetare care arătau o balanţă dezechilibrată cu datorii în creştere, şi a taxelor majorate.

Oamenii de rând au acceptat ca statul să controleze preţurile şi să ţină din frâu economia, pentru a sprijini efortul războiului.

Măsurile luate atunci de Roosevelt au schimbat modul de gândire economică, pentru că statul a început să se implice din ce în ce mai mult. Mulţi critici l-au acuzat însă pe preşedintele american că promovează un model socialist.