Intenţia noului preşedinte american Barack Obama, clamată în timpul campaniei sale electorale, de a-l contacta pe liderul iranian Mahmud Ahmadinejad, în vederea „dezgheţării“ relaţiilor bilaterale, este una din marile necunoscute ale eşicherului politic internaţional.

În mintea analiştilor politici se nasc acum întrebări privind schimbările care ar putea avea loc pe scena politică a Orientului Mijlociu, determinate de deciziile pe care le va lua noul preşedinte democrat de la Casa Albă.

Potrivit acestora, Obama ar trebui să ia decizii decisive în privinţa celor două crize actuale: cea a programului nuclear iranian şi cea privind relaţia tensionată cu Rusia, ca urmare a conflictului armat din Georgia.

Între cele două crize este o situaţie de interdependenţă în sensul că Rusia nu va permite aplicarea de sancţiuni Iranului până când divergenţele cu alianţa NATO, condusă de SUA, nu vor fi rezolvate, iar vechile acorduri politice ale sale cu Occidentul nu vor fi revizuite.

IRANUL E SIGUR DE POZIŢIA SA

Votul din 4 noiembrie din SUA a obligat la o pauză diplomatică asupra dosarului nuclear iranian. În ajunul alegerilor americane, eforturile diplomatice asupra acestui caz au părut blocate. Anumiţi diplomaţi şi experţi internaţionali au vorbit de o „anumită oboseală“ sau de „fatalism“ faţă de ideea că Iranul avansează inexorabil spre o capacitate nucleară militară. Vechiul responsabil al administraţiei Clinton, Robert Einhorn susţine, citat de publicaţia franceză „Le Monde“, ca şi alţi specialişti, că nimic nu se va schimba pe plan diplomatic până în primăvara sau vara anului 2009.

Atunci, viitoarea administraţie americană va fi pe deplin instalată iar alegerile prezidenţiale iraniene se vor încheia. În acest sens, în cadrul Departamentului de Stat al S.U.A se vehiculează idei conform cărora guvernul de la Washington doreşte mai degrabă decât intervenţia armată asupra Iranului, punerea în practică a unei coaliţii de state puternice, pentru creşterea presiunii financiare şi economice asupra acestei ţări.

Perspectiva sfârşitului de mandat al lui George Bush a încetinit această iniţiativă, chiar dacă europenii au impus sancţiuni, în luna iunie a acestui an, principalei bănci iraniene Melli. În ciuda posibilităţii materializării acestei perspective, Teheranul nu crede într-o intervenţie militară reală a SUA şi aşteaptă să obţină mai mult decât a promis administraţia Bush.

Potrivit lui Robert Einhorn, citat de aceeaşi sursă, echipa Obama estimează că va avea mai mult succes decât administraţia Bush, mizând pe obţinerea unui sprijin multilateral din partea statelor Golfului, a Uniunii Europene, şi poate chiar din partea Rusiei şi a Chinei. De asemenea, George Perkovitch de la Fundaţia Carnegie susţine că ar trebui retrasă oferta internaţională făcută Iranului, pe care nu o merită, şi încercată prinderea acestui stat în flagrant, prin obţinerea de dovezi clare privind militarizarea programului său nuclear.

INTRĂ ÎN ECUAŢIE ISRAELUL ŞI RUSIA

În Orientul Mijlociu, majoritatea statelor au dorit obţinerea mandatului prezidenţial de către Obama.

Poate cu excepţia Israelului, oarecum îngrijorat de politica pe care ar putea-o desfăşura preşedintele democrat în Liban. Chiar şi înainte de alegeri, presa israeliană şi-a exprimat îngrijorarea potrivit căreia alegerea lui Obama ar putea să dăuneze Israelului.

Acesta a declarat de mai multe ori în campania electorală că ar dori negocieri directe cu Iranul, chiar dacă guvernul de la Teheran nu renunţă la ambiţiile sale nucleare.

În acelaşi timp, factorul rus complică mult perspectiva reluării relaţiilor americano-iraniene. Conform lui Gary Seymour, expert apropiat de democraţi, ataşat la Consiliul Pentru Relaţii Externe din New York, citat de Le Monde, Rusia nu va face din limitarea programului nuclear iranian o prioritate a politicii sale externe. Rusia lui Putin/Medvedev doreşte în primul rând crearea unei atmosfere tipice confruntărilor bipolare. De aceea, în condiţiile în care Iranul este protejat de Rusia în cadrul Consiliului de Securitate, noua administraţie a SUA trebuie să vină cu o propunere mai bună.

Iranul continuă „retorica“ antiamericană

Iranul se manifestă în continuare ostil intenţiilor SUA. Mii de iranieni au sărbătorit recent împlinirea a 29 de ani de la asediul ambasadei americane din Teheran de către studenţi iranieni, printre care şi actualul preşedinte Ahmadinejad. De asemenea, oficialii iranieni au luat poziţie faţă de exerciţiile militare americane de la graniţa cu Irakul, denunţând misiunile aeriene americane din această zonă de frontieră. Astfel, conform agenţiei iraniene de ştiri IRNA, oficialii iranieni au avertizat că o eventuală violare a teritoriului iranian ar putea avea consecinţe imprevizibile asupra stabilităţii statelor din regiune. În acest context, preşedintele iranian Ahmadinejad a luat atitudine, trimiţând preşedintelui sirian Bashar Al Assad un mesaj de felicitare la adresa sa. Cu această ocazie, el a condamnat ferm „agresiunea criminală americană împotriva civililor nevinovaţi din sudestul Siriei“, afirmând totodată „deplina susţinere acordată poporului sirian“.

Poziţia ofensivă a preşedintelui Ahmadinejad se produce şi pe fondul problemelor interne cu care se confruntă acesta în relaţia cu noul parlament iranian, care a acordat recent un vot de neîncredere ministrului de interne iranian Ali Kordan.

Apropiat al lui Ahmadinejad, ministrul a fost demis pentru acuzaţia de minciună, gest care contribuie şi mai mult la erodarea imaginii preşedintelui iranian, pe plan intern.

Barack Obama şi-a luat angajamentul, în timpul campaniei electorale, să lanseze dialogul cu regimul iranian, dar riscă să aibă de pierdut dacă va răspunde scrisorii de felicitare care i-a fost trimisă de preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, a doua zi după victoria sa în alegeri. Un răspuns ar putea antrena o scădere a popularităţii preşedintelui ales al Statelor Unite, dar ar putea reface imaginea lui Ahmadinejad în Iran, consideră experţi citaţi de AFP.

În cursul primei sale conferinţe de presă de după alegeri, Obama a spus că va „răspunde într-un mod potrivit“ scrisorii. De cealaltă parte, Turcia vede partea plină a paharului. „Nota de felicitare trimisă lui Obama de preşedintele iranian Mahoud Ahmadinejad este un pas care trebuie folosit. Turcia susţine poziţia aliaţilor săi (SUA şi statele NATO), care cred că programul nuclear al Statelor Unite este destinat dezvoltării armelor nucleare“, a declarat premierul turc Recep Tayyip Erdogan, citat de publicaţia International Herald Tribune.

Turcia se teme de un Iran izolat economic şi politic, care este principala sa alternativă la energia rusească.